Ganditi-va in acest fel – ganditi-va la faptul ca exista un duel intre spirit si minte care ne impiedica mereu sa atingem fericirea. Acel deziderat la care cu totii aspiram.

Toti suntem nascuti liberi. Suntem spirite gratuite, lumea este stridia noastra. Suntem liberi sa facem ceea ce dorim sa facem, dar in acelasi timp nu putem face ceea ce dorim. Si in acest fel nu gasim fericirea.

De ce? De ce suntem captivi in custi in viata noastra? Cine ne-a pus in cusca? Nimeni altul decat noi insine.

Suntem ancorati in locuri de munca, in afaceri, in familie, in relatii – urmarim obiectivele lumii, si uitam care este propria noastra definitie a vietii. Dar asteptati, aceasta definitie a „Cum ar trebui sa fie viata” este data de cine?

Nimeni nu stie cine a dat aceasta definitie a modului in care ar trebui sa fie viata. Nu stim cum ar trebui sa fie viata, noi o vedem. Si in acest proces ne inrobim. Cream o cusca pentru noi insine si traim in ea.

Elementul de baza al fericirii este libertatea

Libertatea de a examina – Fericirea!

Libertatea de la un loc de munca – Fericirea!

Libertatea fata de o relatie dureroasa – Fericirea!

Libertatea de datorii / ipoteca – fericirea!

Libertatea de mituri – Fericirea!

 

Daca te uiti la ea, vei intelege cum functioneaza asta

 

Pasul 1: Mai intai creati o capcana pentru dvs. De exemplu, intri intr-o facultate gandindu-te ca viata ar fi minunata si ca iti vei atinge toate visele cand vei absolvi.

Pasul 2: Atunci te lupti in interiorul acelei capcane. Continuati sa luptati cu voi insiva timp de 4 ani, incurcati-va intr-o capcana.

Pasul 3: Intr-o zi, iesi din acea capcana si esti fericit.

Apoi intrati intr-o alta capcana – locul de munca. Urmeaza poate casatoria. Apoi, luand o ipoteca pentru a cumpara o casa sau ceva. Infiintarea unei afaceri. Apar copiii.

Ciclul continua. De la o cusca la alta.

 

Adevarata fericire nu poate veni fara libertate!

 

Motivul fundamental pentru care ne simtim fericiti in timp ce calatorim este simtul libertatii pe care il avem atunci cand scapam de viata noastra lumeasca si rupem custile pe care le-am creat pentru noi insine.

Spiritul vrea sa se desprinda de acest haos. Spiritul doreste sa respire in aer liber si sa traiasca, fara sa se gandeasca cum sa traiasca, ce sa faca, ce sa nu faca. Spiritul doreste libertatea de orice, chiar si din ganduri.

Sufletul din interiorul vostru doreste mereu sa se elibereze, sa traiasca, sa scape. Cu toate acestea, mintea este cea care prinde spiritul si il convinge ca nu se poate elibera.

Nu puteti renunta la slujba si sa traiti viata unui Nomad – cum va veti sustine?

Nu puteti renunta la studii – ce vor spune ceilalti?

Aceasta este ceea ce mintea spune spiritului, atunci cand spiritul vrea sa se elibereze.

Cu toate acestea, atunci cand calatoriti, spiritul preia mintea.

Cicaleala obisnuita a mintii este suprimata, iar regulile spiritului intra in actiune. Atunci spiritul vine pe cont propriu si traieste in libertate.

Vrem cu totii asta. Cu totii dorim sa fim spirite libere, dar, din pacate, conceptiile gresite si greselile mintii care au cucerit spiritul nostru, ne fac un sclav moral, un sclav al imaginatiei noastre. Ca vrem asta, vrem asta, trebuie sa facem asta si asta si asa trebuie sa-ti traiesti viata si ca cusca e mai buna decat aceasta cusca si asa mai departe. Devenim asa zisi „workaholici”, lucru pe care il consideram bun, desi NU este. Este o dependenta! Uitam sa traim si la final cersim clipe.

Calatoreste singura pentru a sti cine esti!

 

Am fost un calator solo si am calatorit in Islanda pentru o perioada de 4 luni, din dorinta de a ma regasi si de a scapa de unele temeri. Si cu mana pe inima pot spune ca a fost ceea mai utila experienta a mea de pana acuma! Eram fericita pentru ca am reusit sa imi depasesc anumite stari si situatii! Eu calatoresc cu mine insumi sa stiu cine sunt si cu siguranta acest lucru ma ajuta. Destinatia nu trebuie sa fie un loc indepartat, intodeauna. Nu trebuie sa fie la mii de kilomtrii distanta. Puteti calatori in cartierul dvs. si sa vizitati diferite colturi ale orasului singur, incercati un nou restaurant, mergeti la o noua biblioteca, vizitati un templu, biserica sau manastire, singuri!

Acesta este un exercitiu pe care il fac in mod regulat pentru a intelege cine sunt, mai ales in momentele cand trebuie sa-mi definitivez starile si emotiile. Calatoriile ne dau un sentiment de libertate si de intelegere a propriului nostru spirit, pe care mintea incearca sa-l inrobeasca pentru cautarea de obiective lumesti.

Pentru a te cunoaste pe tine insuti, trebuie sa te pierzi undeva. Un loc in care nimeni nu stie cine sunteti si existenta voastra este secundara. Un loc in care spiritul tau poate respira.

Un loc in care mintea doarme si spiritul se trezeste!

Si atentie acest loc poate fi doar la 2 – 3 km de caminul vostru nu trebuie neaparat sa fie un loc indepartat.

 

Pin It on Pinterest

Share This

Share this post with your friends!